Nimic

Ardea lumina-n infinit
și viața-i plină de căldură
am fost odat-un inocent
acum sunt plin de ură.

Răsar pe cer doar pui de stele
cu ochii mari și arzători
le mângâiam ușor pe piele,
însă lăsam doar zgârieturi.

Și încercam să mă conving
de marea mea putere,
dar absolutul n-am s-ating
și simt ființa cum îmi piere.

Soarele ardea mai tare
eu așteptam sfârșitul
ca un nebun m-arunc în mare
și simt în piept cuțitul.

Încep ușor a sângera,
rana se deschidea mai tare
și trupul parcă-mi degera
fiind cuprins de o schimbare.

Am fost odat-un inocent
dar nu știam demersul
acum sunt numai un procent
și comparat cu restul.

Colaj de Joe Webb Art

tuneluri de cârpe îmbibate în benzină

tuneluri de cârpe îmbibate în benzină

***
stau și caut un loc potrivit pentru a mă îndoi
de existența propriei condiții de făt avortat,
dar iubit de toți cei care nu contează
precum cârtița din pământ ce nu se mai satură de săpat
tuneluri

***
caut de ceva timp ieșirea din labirintul conștiinței
mă lovesc încontinuu de puii labirintelor,
zbiară când îmi văd chipul, dar se hrănesc cu tot ce eu nu sunt
câteodată îmi fredonează cântece de leagăn
și îmi amintesc iar de mama, păcat că ea de mine nu

***
tuneluri de cârpe îmbibate în benzină
miros a regrete de la 7 kilometri depărtare
îmi acopăr nasul să nu îmi intoxic trupul fabricat din
apusuri ale sorilor de pe alte tărâmuri inexistente

***
tuneluri de cârpe îmbibate în benzină

pictură de Alexandra Lavasseur

floare de nu-mă-uita

rufele aruncate pe scaun încep să se spele singure
pentru că au realizat și ele într-un final că eu
nu sunt în stare de nimic.
am fost azi la mama călare pe un curcubeu
și i-am oferit trei floricele mici de nu-mă-uita.
nu vreau să mă uite nici când ajunge în stadiul cel mai avansat
de Alzheimer,
iar ochii mei probabil nu îi vor aduce amintre decât
de culoarea alunelor prăjite precum creierul ei.
își însemnează în agendă cu un pix data de astăzi,
8 martie 2016.
mâna îi tremură ușor, iar șasele se transformă în opt,
o lacrimă i se prelinge pe obrazul stâng,
vocea îi crapă,
oasele cedează,
o geană cade în liniștea asurzitoare lovindu-se de podea.

Fotografie de Gerco de Ruijte