Mi-aș dori să nu scriu aceste rânduri pentru că îmi cunosc nivelul ridicat de tristețe de care am nevoie pentru a continua. De mult timp am vrut să scriu despre noi, dar eram fericiți și nimănui nu îi pasă dacă scrii despre fericirea proprie.
încă încerc să descopăr de ce
degetele de la mâna dreaptă sunt mai reci,
poate pentru că mereu obișnuiai să îmi iei mâna stângă
și să o bagi ușor în buzunarul tău plin de
resturi de tutun și mărunțiș
geaca mirosea ușor a detergent amestecat cu parfum bărbătesc,
dar în mare parte simțeam un miros de regret, l-am recunoscut
încă de când mă aflam pe blocul cu 8 etaje și tu erai jos la parter
mă așteptai, dar doar cu juma' de inimă.
ochii tăi albaștri nu au făcut decât
să mă înece în oceane de culoarea lor
unde algele deveneau cătușe
și mă simțeam precum cel mai periculos criminal din lume,
neștiind că singurul delincvent dintre noi erai doar tu.
degetele de la mâna dreaptă sunt mai reci,
poate pentru că mereu obișnuiai să îmi iei mâna stângă
și să o bagi ușor în buzunarul tău plin de
resturi de tutun și mărunțiș
geaca mirosea ușor a detergent amestecat cu parfum bărbătesc,
dar în mare parte simțeam un miros de regret, l-am recunoscut
încă de când mă aflam pe blocul cu 8 etaje și tu erai jos la parter
mă așteptai, dar doar cu juma' de inimă.
ochii tăi albaștri nu au făcut decât
să mă înece în oceane de culoarea lor
unde algele deveneau cătușe
și mă simțeam precum cel mai periculos criminal din lume,
neștiind că singurul delincvent dintre noi erai doar tu.
Sunt conștientă că acesta este probabil cel mai stângaci poem al meu, dar vrea neapărat să fie publicat și nu vreau pe urma să se supere pe mine.
Pictură de François-Henri Galland
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu